Un eu si un tu.

Viata e nedreapta. Uneori nu primesti nimic si cu toate astea ceea ce tu ai, trebuie sa imparti.
Dar de ce trebuie sa te impart si pe tine cu ceva sau cu cineva ?
De ce trebuie sa mi se innece in ochi o lacrima in mod constant pentru ca imi lipsesti?
De ce in momentele cand esti cel de care am nevoie, tu nu esti acolo?
De ce nu exista niciodata sincronizari intre noi in legatura cu momentele cand dorim si reusim sa ne vedem?
De ce uiti ca odata ai fost dependent de MINE cum sunt si eu de tine acum?
Uneori ma gandesc ca purtam un razboi frumos in doi. Dar exista si momente cand ajung in mod subit la concluzia ca intr.un anumit moment acest razboi ma va omori. Esti raul meu necesar. Esti un viciu de care nu ma pot lipsi. Si cu toate astea nu ma intelegi.. Poate crezi ca sunt nebuna.. sau ca sunt schimbatoare. Poate chiar sunt :) Dar asta nu exclude faptul ca tu ma inebunesti si sa schimbi. Stiu.. poate nu am dreptate cand arunc aceste fapte asupra ta. Adevarul este mereu undeva la mijloc atunci cand esti vorba de o poveste in doi. Si cu toate astea.. Te am si nu esti al meu. Suntem impreuna, dar destul de rar. Si.. oare eu nu am suficient timp? Oare este din nou, doar vina mea?
Pai atunci cum se explica momentele in care trebuie sa ne vedem dar nu se intampla pentru ca TU nu poti sau pentru ca ai treaba sau pentru ca uneori poate pur si simplu nu ai chef?
Uneori.. ma satur de tot. Si daca te intrebi cumva de ce ma cufund in lumea mea.. raspunsul ar fi ca simt ca nu am ce cauta in lumea altcuiva.. incepand cu tine :)
Suntem impreuna si totusi separati. Exista iubire si totusi poate nu e suficient. Ne simtim lipsa unul celuilat dar nu ne intalnim aproape deloc. Avem o relatie indelungata dar poate ca mai mult de jumate din acest timp nu ne.am vazut. C`mon.. si nu am dreptul macar in anumite momente sa intru putin in gandurile mele pentru ca sunt eu ciudata? :|